Focul s-a stins in batai de vant
Dorul s-a prins atarnand d-un cuvant,
Sperante se pierd si inima-mi frang,
Iar eu plang.
Si plang cu lacrimi de sange,
Sangele negru al fiintei ce plange,
Si sufar doar eu in tacere
De-a iubirii si-a soarelui manghiere.
Ma-nec in lacrimi si frunze uscate.
Caci tu si toamna ma loviti in spate
Tu uitarii ma vei da,
Iar ea poate nicicand nu va pleca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu