O lume a cuvintelor

Fiecare om iubeste intr-un anumit fel si are nevoie sa fie iubit intr-un anumit fel...pot sa te iubeasca oricat de multi oameni si nu e de ajuns...dar e suficient sa te iubeasca doar unul singur exact asa cum simti tu ca ai nevoie...

Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani.
Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi.
Danseaza ca si cand nimeni nu te vede.
Canta de parca nu te-ar auzi nimeni.
Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant.
Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca....iubeste-ti viata si mai ales prietenii...E cel mai de pret lucru.

In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe

*Nici un om nu este numit om mare daca si-a pierdut sufletul de copil!

*O iubire care nu risca nimic, nu valoreaza nimic.

*Nu te agita atat.lucrurile cele mai frumoase se intampla cand te astepti mai putin

*Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profunda emotie a inimii umane exprimata in solutie chimica. Este un extract concentrat, este produsul final al caderilor si al suferintelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe panza emotiilor. Ele sunt portretul celor mai adanci aspiratii umane

*In umblarea ta prin aceasta lume vei influenta direct sau indirect vietile a cel putin 10000 de oameni.Intrebarea pe care ar trebui sa ti-o pui e: "cum ii voi influenta?"*Mintea nu-i un vas care sa fie umplut, ci un foc kre trebuie intretinut.

*Nimeni nu ne poate face sa ne simtim inferiori fara permisunea noastra.

*Se spune k e nevoie de un singur minut pt a remarca o pers deosebita, o ora pt a o pretui, o zi pt a o indragi si a o iubi, dar iti trebuie o viata pt a o uita.

*Este mai bine sa dai gres incercand ceva decat sa excelezi in a nu face nimic;un diamant stirb este mai valoros decat o caramida perfecta.

*Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe.Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuriAi grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau...Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau...viata ta.

*Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decit sa fii pesimist si sa ai dreptate.

*Toata lumea se plinge ca nu are memorie, dar nimeni nu se vaita ca nu are logica.

*Povara acestei lumi este prea grea pentru ca vreun om sa o poata purta, iar suferinta Universului prea cruda pentru o singura inima...

*Lanturile scalviei leaga doar mainile: mintea este cea care elibereaza omul.

*Daca crezi ca educatie e scumpa asteapta sa vezi cat te va costa ignoranta ta

*Se zice ca timpul trece.Timpul nu trece niciodata Noi trecem prin timp

*Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta.

*Am vazut si-mi dau seama ca oamenii pot fi minunati si fericiti fara sa piarda capacitatea de a trai pe pamint. Nu vreau si nu pot sa cred ca raul este o stare normala a oamenilor, si totusi ei toti isi bat joc de aceasta credinta a mea.

*Vulturilor li se intampla sa zboare mai jos decat gainile, dar gainile nu se vor ridica niciodata pana la nori.

*Nu exista multe lucruri atat de frumoase ca recunoasterea faptului ca esti obiectul iubirii cuiva,pt ca daca nu esti pe deplin convins ca poti fi iubit,atunci poate fi ca o onoare,pe care o primesti fara a sti exact ce ai facut ca sa o meriti

*Trebuie sa stim exact cand se incheie o etapa din viata noastra .daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar,pierzi bucuria de a trai si sensul vietii.


(Autori necunoscuti)

Mesaj din trecut pentru viitor!

William Shakespeare sonetul LXVI

Sunt prea scarbit si-n tihna voi sa mor

Decat sa-l vad slavit pe ticalos.

Iar pe sarman de rasul tuturor,

Sa-l vad tagaduit, pe credincios,

Pe vrednicul de cinste, umilit,

Pe cel far-de prihana pedepsit,

Si pe viteaz rapus de-o secatura

Si artele cu lacatul la gura.

Sa vad prostia doctor la destepti,

Si strambul dand porunca la cei drepti


J. Racine

Greselile marunte vestesc pacatul mare:cine-a gresit o data oricand va fi in staresa savarseasca fapta cea mai de neiertat.Sant felurimi de trepte, si-n cinste, si-n pacat;nicicand in lumea-aceasta o inima curatan-a coborat in fundul mocirlei, dintr-o data.N-ajunge-o zi sa faca din omul virtuos,un ucigas nemernic cu gand incestuos.

Să fii ce eşti,

Cu fruntea sus să vezi

Doar ce-i frumos şi bun!

Să fii din piatră, din granit,

Când cei din jur te-or fi jignit!

Nu-ţi pese de ţăruşul lor!

Ei sunt moşnegi,

Tu fii voinic!

Să fii în suflet un erou!

Să ştii să dai, dar să şi iei la rândul tău!
"Sa-ncepem maine....zice unul.

Iar maine tot asa va spune.

Si ce inseamna azi?

Inseamna o noua zi care apune!

Mereu veni-va un nou maine,se va topi mereu in ieri,si anii nu-ti vor mai intoarce pierdute-le intarzieri.

A.FL.PERSIUS

"Traieste ! Dincolo de tine nu mai exista alta viata!Adu-ti aminte, om al lumii, ca esti tu insuti pieritor,ca fiecare ceas al vietii, econtenit e trecator,chiarclipa-n care-mi spui cuvantul, abia a fost si nu mai este;iar tu candva vei fi cenusa, un nume-al marilor poveste ! "

O dorinta...O carte!

Dupa ce am scapat cu greu de obsesia asta...ma tot gandesc la o carte,cartea pe care vreau s-o scriu.Cateodata cred ca este o prostie adica astazi pe cine ar interesa o poveste creata de o "adolescenta prostuta" .Dar... totusi imi place sa scriu si mi-ar place sa fac ceva din subiectul aceleia care se vrea sa fie o carte.

Imaginatia este punctul meu forte si multi oameni imi spun ca am un dar si trebuie sa ma folosesc de el dar alti imi spun ca o adolescenta prostuta nu are nicio relevanta!

Si iata-ma iarasi penduland intre a scrie si a nu scrie.

In premiera va dezvalui subiectul cartii:"prietenia" un subiect care merita toata atentia consider eu.Poate ca am fost atrasa de acest subiect deoarece eu nu am avut niciodata parte de o prietenie adevarata,numai prieteni falsi.Constient sau inconstient nevoia mea de un prieten a creat inceputul cartii.Pot sa spun ca...in momentul in care scriu ma simt implinita,ma identific cu personajul...defapt personajul sunt chiar eu intr-o lume,intr-o poveste pe care as vrea s-o traiesc,ador sa scriu deoarece uit de toate problemele si am impresia ca eu insami imi pot scrie destinul.

Sunt fascinata de magie,paranormal si nu am ezitat sa intoduc aceste elemente in "cartea mea" cum ati vazut am o obsesie pt asta, stiu ca este puierila dar eu nu pot scapa de ea.

Imaginatia este o virtude pe care daca stii s-o folosesti poti creea orice.Insa sunt constienta ca tinerii din ziua de azi sunt in pericol de a pierde aceasta virtute.

Cred ca ar fi bine daca mi-as scrie cartea chiar daca ea va fi numai pentru mine.Rezultatele unei scrieri despre cea mai arzatoare dorinta pot fi unele uimitoare insa experienta trairii unei vietii chiar numai intr-o carte unde iti poti scrie destinul sunt extraordinare.

O obsesie trecuta prin prisma gandirii

Traim intr-o lume in care pilonii realitătii sunt de neclintit.Privesti in jur si nu vezi nimic ciudat,orice lucru are ciclul sau normal care sa încadreaza intr-un alt ciclu,acesta la rândul lui se integreaza in ciclicitatea naturala a lucrurilor.
Am tânjit intodeauna dupa ceva iesit din anonimat ceva care sa perturbe aceasta ordine banala a lucrurilor,ceva dintr-o alta lume,dar dupa multe încercări de a dezbina acest echilibru am ajuns la concluzia ca aceasta ciclicitate este inpenetrabila.
Si noaptea cea misterioasă care la orice sunet te îmbata de fica s-a dovedit a fi doar o pătura pentru cruda banalitate.
Dar… atate mituri atatea legende cu vampiri,varcolaci,fantome şi alte anormalitati, cum se poate, sa fie doar imaginatia unor oameni bolnavi,oare nu exista măcar o farama de adevara?Şi oameni care vorbesc despre magie,demoni,exorcism,nu cred că sunt doar închipuiri,poate undeva în lumea asta sau chiar aici supranaturalul domneste.
Sau poate doar obsesia mea îmi joaca feste… daca existau cum puteau sa trăiasaca in umbra oamenilor,nimeni nu i-ar fi vazut oare?Pana la urmă poate sunt doar mituri.
Sunt mituri… însă si viata dupa moarte este un mit,dar moartea totuşi există .Astfel si viata după moarte poate exista.Şi dacă nu este viată dupa moarte oare noi oameni ce rol avem,oare suntem născuţi pentru a trăi si a creea viată,născuţi pentru a muri si a pleca in uitare,născuţi pentru a trece prin aceasta lume doar pentru ca aşa trebuie?
In ziua de astăzi perceptia aupra morii este diferită de la om la om,de la religie la religie.In contextul religiei budiste moartea este o trecere către alta viată,respectiv rencarnarea în alta fiintă,însă religia noastră,crestinismul sustine ca spritul omului după moarte trece in lumea de dincolo,în rai sau în iad după faptele omului pe pământ.
Studiind fecare religie in parte ne dăm seama că moartea este diferită de la o religie la alta.Dar cu atâtea variante…pană la urmă care dintre ele înfătisează adevarata viată după moarte.
Oare eu după moarte voi mai fi tot eu,cu aceleasi simţiri,aceleasi amintiri,regrete…păcate?...Acestea făcand parte din sufletul meu înseamnă ca ele vor pleca alături de “eu-l” meu in aşa zisa “lume de dincolo”.Dar dacă tristetea si suferinţa trece granita dintre sacru si profan odată cu sufletul omului atunci…de ce multe persoane ajunse in culmea disperării,din dragoste sau prea multe greutaţi se sinucid…oare ce rost are aceasta faptă nesabuită dacă totuşi vom lua cu noi toate durerile sufletului pentru care intr-o masură sau alta vom fi judecati.
Prea multe si variate intrebări legate de acest mister al mortii imi incearcă fiinta,nu stiu dacă este normală această obsesie dar cred că orice om s-a gandit macăr o dată în viată…”Cine este?De unde vine?SI UNDE SE DUCE?”…poate eu mai mult ca oricine… nu am cuvinte sa îmi descriu sentimentele care-mi ard sufletul la simplul gând că intr-o zi voi muri..stiu suntem muritori…si eu ca o muritoare ar trebui sa-mi accept pur si simplu soarta.
Poate că aşa a vrut Dumnezeu cu toti sa murim…si totuşi gândind logic dacă toti am fi nemuritori unde s-ar ajunge…la un moment dat am distruge planeta,înmultindune la infinit…nu că acum nu suntem pe punctul de a-o distruge…

Probabil ca unele lucruri trebuie sa le acceptam asa cum sunt…moartea,viata dupa moarte sau nemurirea sunt mistere si cred ca aşa vor ramâne până la sfârsitul timpului deoarece originea lor este una divină, mult prea înaltă pentru omul efemer.

Pierduta Copilarie

De ce totul e trecator
De ce timpul este atat de neiertator,
De ce mi-a furat clipele copilariei
De ce mi-a stirbit sentimentul bucuriei.

De ce noi,de ce eu?!?
Nu puteam sa fiu copil mereu!
Nu puteam mereu sa dansez pe campii,
Sa nu am preobleme, ci doar bucurii...

Dar asta-i viata...
Se scurge mereu,
Oricat as vrea...
Nu am ce sa fac eu!

Melancolie de Toamna

In aer frunzele danseaza
Iar vantul bate ritmul lor.
Timpul parca le fumeaza...
Si totu-n jur e trecator.

Frunzele toamnei purtate de vant
Fredoneaza langa fereastra un cant;
Desi glasul lor este unul de jale,
Eu stiu ca speranta ultima moare.

Dar stiu si tristetea copacilor dezgoliti
Ce plang dupa vremea cand erau infloriti,
Cu coroanele candva-indragostite
Ramase astazi doar crengi desfrunzite...

Ganduri...

Trebuia sa spun ceva...dar mai bine nu...

Dragoste ruginie

Focul s-a stins in batai de vant
Dorul s-a prins atarnand d-un cuvant,
Sperante se pierd si inima-mi frang,
Iar eu plang.

Si plang cu lacrimi de sange,
Sangele negru al fiintei ce plange,
Si sufar doar eu in tacere
De-a iubirii si-a soarelui manghiere.

Ma-nec in lacrimi si frunze uscate.
Caci tu si toamna ma loviti in spate
Tu uitarii ma vei da,
Iar ea poate nicicand nu va pleca.